:(

Prea multa lume a uitat de zilele
Cu tenisi rupti in goana de a-ti prinde visele
Cati au uitat cum se umbla prin gara
Ce gasca tare se strangea la mare in orice vara

Noptile albe, primul metrou spre casa ta
Vremea in care nu iti pasa ce va urma
Prea repede am crescut, prea repede am pierdut
Ani in care dormi putin dar iubesti si razi din plin

As vrea sa ma dematurizez
Sa stau in ploaie si sa visez
As vrea sa te dematurizezi
Sa vii in ploaie si sa visez 2X

Si tu si tu si tu
Si tu si tu si tu
Si tu si tu nu

Prea multa se cearta la televizor
Prea multa lume sta plictisita la semafor
De parca viata ar fi atat de lunga cat
Sa poti sa iti plangi de mila ca ti-a ajuns pana in gat

Prea multa lume a ingropat ce si-a propus
Prea multa lume sta cu garda sus
Prea repede am crescut, prea repede am pierdut
Ani in care dormi putin dar iubesti si razi din plin

As vrea sa ma dematurizez
Sa stau in ploaie si sa visez
As vrea sa te dematurizezi
Sa vii in ploaie si sa visez

sindromul caminului C2

Privind la viitor trecutul mi-l pun pe rana...

Ideea e ca sindromul C2 se manifesta la fiecare in parte cu totul altfel..aia e si frumusetea lui . Te crezi plin de bani si visezi k o sa ai si u CC ca si boschetarul care vine in fiecare dimineata si accelereaza indolent prin fata mea cand imi aprind o tigare gandindu-ma cate au mai ramas si cat timp mai dureaza pana o sa dau iar bani pe alt pachet..
Uneori crezi k esti nasul profului pe care toti l-ar linsa...te gandesti sa-i faci felul ...sa il torni pe el la fundatie ca sa nu se darame cladirea..si multe multe altele prea numeroase ca sa le tratez in acest post..

"Hai sa o luam de la inceput
Ti-aduci aminte cum am crescut pe strada noastra
Cand mama ne striga de la fereastra
Noi ne stricam de ras, furam sifoane din plasa
De la vreo baba grasa"

M-am intalnit azi cu un bun...foarte bun...prieten din copilarie cu care din nu-stiu-ce-motiv-stupid-nu-am-mai-tinut-legatura si cam asta m-a facut sa scriu acest blog care va avea insa o cheie pe care nu o voi dezvalui insa...Am stat de vorba , ne-am povestit...ceva banal.
Mi-e dor sa pot sa spun si eu..."hai sa o luam de la inceput"
Tii minte cum am crescut pe strada noastra...tii minte ce vremuri frumoase erau atunci ...tii minte fotbalul pe care il jucam ...tii minte goana dupa nuci ? Iti aduci aminte cand ma striga mama de la fereastra de auzeam tocmai din curtea liceului...Tii minte cuptorul pe care ne urcam si pierdeam toata ziua plini de praf de la fotbal certandu-ne cu paznicul(sau paznica).......Gras:5 mii.

In fine cea mai frecventa "boala" a caminului C2 mi-a fost data spre analiza rationala de urmatorul eveniment independent de timp si spatiu. Ai vazut o fata...in departare ... te uiti ...analizezi de sus in jos...iti imaginezi...te infierbanta ...stii ca n-ai nimic acasa ...si...si...si observi atent fara voia ta...pana cand vine colegul de grupa si iti zice ca ai boala caminului..si iti dai seama ca tu chiar o ai. Da ! Asa se intampla cand nu prea vezi o prezenta feminina in jurul tau de luni de zile. Si mama padurilor uscate ti se pare incredibil de frumoasa...o observi ...timpul nu ami exista in jurul tau...esti doart tu cu ea ( degeaba zici tu:las frate ca asta e pocnita nu merge )
Prietene iti spun esti posedat de un Dybbuk-vezi The unborn sau pe scurt FRAIERE IESI DREAQ DIN CAMIN CA ESTI BOLNAV.

"Apoi am mai crescut numai treceam pe acasa
Colegi de clasa ne-au fost doi barmani dintr-o terasa
Cand cineva ne mai zicea k viata-i grea
Noi ii spuneam ne doare-n p*** nu ne pasa
De la inceput iti amintesc cum am crescut
Cum ne-am batut prima data pe prima fata
Mai sti ce fata am facut cand am vazut
Ca altul o f***a de mult"

Cand credeam ca viata e grea..chiar ziceam ce nu ne pasa aveam tot si nu aveam nimic(nici o grija).Nu ne pasa ca parintilor nostrii le era greu. Aveam jocul si prietenia.Apoi am plecat de acasa si uite suntem aici si se face din ce ni ce mai greu. Ce idile de o vara. Ce stateam pe bancile din centru . Ce stateam la oliana.Mi-e dor de vremea cand trebuia sa ne facem zilele de nastere pe la unii pe acasa sau la o pizza toti. NU stiam ce sunt aia banii...NU stiam ca viata e atat de nedreptat.NU stiam ca uneori poti sa pierzi totul nefacand nimic ....NU stiam ca dragostea e efemera..NU stiam ca vom fi acum departe si ca rar ne vom mai intalni . NU stiam ca in clipe de astea iti vine sa nu mai traiesti cand auzi motive...pretexte...scuze...fitze...bashini...tertipuri ...A fost frumos dar din pacate am invatat la scoala ca una dintre proprietatile timpuli este ireversibilitatea.

Si mai tineti minte prima tigare...prima tigare invelita in frunzele aramii ale toamnei sa nu lase miros pe degete..doamne ce frumos era atunci ..mai tineti minte cand puneam bani de un pachet si ne duceam la locul nostru si il fumam pana terminam si cartonul de pe el..chiar...locul nostru...mah e tot acolo l-am vazut eu ...am trecut pe langa el...doar oamenii s-au schimbat.

Mai tii minte banca noastra din parc...care dintre ele ...de la sah...de la patinoar...de pe straduta intunecata..mai tii minte ce am consumat acolo ...cata iubire am putut produce...mai tii minte ca ne cacam pe noi la propriu si totusi avandu-ne in brate ne incalzeam pana seara tarziu in noptile de iarna. Mai tii minte cand ma bateai la cap sa mergem la coloana ...mai tii minte cand te culcam pe spice si iti intrau in hanorac si abia ieseau la spalat..mai tii tu oare minte ziua aceea in care am plecat de la scoala si ne-a prins o ploaie primavaratica in parc si ne-am udat si pomii erau de un verde crud..si a iesit curcubeul si ti-am facut poza..

"Strada noastra-i martora, mama striga
E tarziu, treceti in casa, stai si-nvanta sa faci fata,
In spate in cazemate,aveam reviste deocheate
Era simplu aveam tot timpul pt noi, tot timpul lucruri noi"

In fond si la urma urmei avand boala caminului nu trebuie sa fii un ciudat...pentru ca atunci ar insemna sa vorbesti alta limba decat cea a golanului cocalar ingamfat ce plescaie mentol : "moama ce buna-i aia...dai peste cur mai frate.."

"Acum timp, mai lasa-mi timp sa te prind
Stai asa sa-ti zic ceva privind
La poze pe multi nu-i recunosc
Gandeam toti ca viata-i lenta
Ma sperii cand incep sa sterg numere din agenda
Stau singur pe geam, dau foc la ce mai am
Si ma gandesc ca a mai trecut un an..."

Ganduri ce ma indeparteaza de paradis
Ganduri ce ma trag spre abis
Ganduri ca fac ce-am promis
Ganduri ca ma simt iar invins.

Parasire...de vointa

De mult timp nu am mai scris pe blog mai nimic...si cred ca motivul pincipal al acestei absente din spatiul virtual il reprezinta concluzia urmatoarei istorisiri.
Acum,in clipa cand scriu aceasta postare ma vad nevoit sa utilizez mai vechiul meu prieten: calculatorul de acasa.Deci ,venind de fiecare data acasa , imi propusesem sa ma scol si eu devreme intr-o duminica sa ma duc pe la biserica sa aprind o lumanare pentru noi sa fim mai buni , pentru cei ce nu mai sunt sa fie mai luminati in drumul lor spre Cel de Sus. De absolut fiecare data bininteles ca nu m-am trezit ,mi-a fost lene, sau pur si simplu m-am trezit nu mi-a fost lene da am avut altceva "mai bun" de facut. Astazi mi-am propus acelasi lucru.Numai ca m-am trezit si m-am dus direct in targul de masini , asta ocupandu-mi timpul de dimineata cand as fi putut sa ma duc la Biserica.
Am si renuntat la ideea aceasta cand am vazut ca era ora 12 cand iesisem din magazinul vis-a-vis de Biserica la care eram obisnuit de mic sa mai merg (cateodata). Vad usile deschise.Hai sa ma duc totusi. Cand sa trec strada si sa urc scarile Bisericii ...stupoare....doamna care s ocupa cu vanzarea lumanarilor si probabil cu administrarea "lumeasca" a Bisericii (nu ca si preotii n-ar face asta..) , ma intoarce din drum si imi spune ca INCHIDE si ca trebuie sa fac cale intoarsa. In acea fractune de secunda (cosmica , terestra nici eu nu mai stiu ce secunda a fost..) mi-au trecut prin cap foarte multe mustrari ,foarte multe zbateri,foarte multe paralelisme la anumite pilde,istorisiri biblice, populare si chiar cotidiene . Am sa insist asupra unei pilde ,care se poate citi direct din Biblie.
ANUNT: nu doresc o postare cu eticheta crestina , dogmatica sau convingatoare care sa bata numai in ideea ca as fi vreun oarecare domn respectuos care va vine pe la usi cu carti religioase :|
Pilda este urmatoarea: se zice ca la un templu erau 10 fecioare care tineau lumanari ,candele aprinse cu untdelemn .Intr-o zi untdelemnul s-a terminat iar fecioarele au fost nevoite sa se duca la magazin sa-si cumpere fiecare cantitatea de untdelemn necesara pentru mentinerea candelei aprinsa la urmatoarea slujba.Bineinteles ca aceastea s-au impartit in 5 fecioare care reprezinta omul chibzuit care se pregateste din timp ,plin de vointa si lipsit de lene care imediat s-au dus si si-au cumparat untdelemn chia daca mai era o saptamana pana la urmatoarea slujba.Celalalte 5 s-au gandit in felul urmator:avem timp. Doamne ce pacatoasa e aceasta afirmatie ...avem timp..multe lucruri frumoase se darama la auzul acestor doua cuvinte :) .Astfel s-au culcat ,trezindu-se exact in ziua slujbei la templu . Mergand repede la magazin sa cumpere untdelemn aceastea au constatat cu o si mai mare STUPOARE ca magazinul era inchis. S-au dus la templu cu capul plecat sa ceara untdelemn de la celelalte fecioare.Acestea le-au refuzat si le-au inchis usa templului ,lasandu-le pe dinafara.
Morala biblica a acestei pilde nu tin sa o exemplific desi e foarte frumoasa si intr-un fel complexa.Cert e ca exact acelasi lucru mi sa intamplat si mie astazi si ma sperie ca as putea sa raman pe dinafara "templului" .De prea multe ori am zis : lasa ma ca facem maine, lasa ma ca invatam mai pe seara (chiar se apropie sesiunea), lasa ma ca avem timp, lasa ca avem tot timpul din lume.
NU AM TOT TIMPUL din lume ...nu aveti tot timpul din lume .
NU faceti aceeasi greseala pe care sunt predisus sa o fac eu. NU ziceti niciodata lasa ca avem timp ,lasa ca e timp. Timpul e ce lmai mare dusman al lucrurilor frumoase...adica al omului...al intregului...al totului...
Ma gandesc si totodata ma trec fiori ca ceea ce s-a intamplat azi poate fi un avertisment ...o mustrare ca noi suntem atat de delasatori...atata de lenesi si nu stim cum sa pretuim cu adevarat timpul ce ne-a fost dat sa-l traim .
O sa inchei exprimandu-mi toate gandurile de incurajare si de imbarbatare a celor ce sunt in sesiune...fraii mei de suferinta (sau nu chiar suferinta)...dar ganditiva ca VA TRECE ..BAFTA MULTA :*