In primul rand as dori sa scriu un antet al acestei rugaciuni , antet care sper ca este ruga mea si a tuturor romanilor : Doamne ,Doamne lumineaza Doamne calea celor adormiti sa poata sa gaseasca drumul spre Imparatia Ta ,fie ca gandurile noastre buna sa scanteieze sufletele celor aflati deja langa Tine , celor care au fost ,au trait ,te-au iubit,ti-au cantat cu o voce exceptionala care voce sunt convins ca rasuna "dumnezeieste" in coltisorul sau de Rai . Doamne ai in paza pe Doamna - Doamna Anca Parghel ...
Nedorind sa fragmentez rugaciunea as dori sa insuflu putin starea spirituala de rugaciune...acea stare intima si de neconditionata iubre catre Dumnezeu care este indrumatorul Sfantului Nicolae , Cel care a daruit ratiunea cea buna si sufletul cel plin de iubre.
Am venit acum de la film .E tarziu .Mult prea tarziu. Ei bine stateram si ma gandeam la ce zi e astazi si la cum o traiesc oamenii . Nu stiu altii cum sunt...dar eu cand ma gandesc la mirosul de portocale ,mirosul de crama de ghetute, mirosul de zapada, si pe mama atarnand la cuptor motocei de caldura sufleteasca ,iar tata misterios facand pe moshul parca nu ma dau dus din caminul meu natal.
Era frumos atunci . Ma trezeam dimineata si asteptam cu nerabdare sa vina moshul Nicolae (era cred singura zi din an cand stateam ore sa imi spal ghetutele si sa le lustruiesc ca sa fie gata gata pentru a primi cadouri) . ERa acea credinta vie si de necontestat in sufletele noastre. Credeam cu fiecare por in dorinta scrisa pe foaie , credeam in noi -eram fericiti.
M-am uitat acum nu mai e acea sclipire ,nu ami e acea asteptare .MOshul vine la MacD...de ce ? De ce nu vine moshul in ghetute..tin minte..pervazul din bucatarie cu ghetele de iarna (sa fie mai incapatoare) pline .Dar nu pline de dulciuri sau cadouri.Ci pline de speranta ,de fericire ,de siguranta ,de iubire ,de credinta ,de fericire.Se schimba generatiile si am impresia ca scriu cu lacrimi grele care cad pe litere de tastatura ca sa scrie aceste amintiri risipite acum catre toti cei nostalgici ...catre cei care asta seara si-au pus ghetutele la usa,pe pervaz,sau in hol.Sa va zic ceva cu mana pe inima,cu ochii umezi si cu cel mai profund regret.
ASTAZI a fost primul an in care nu am gasit nimic in ghetute :( :( :(. Dar moshul nu mai vine la cei ca mine .Am imbatranit .M-am maturizat. Moshule aici incep rugaciunea mea din sufletul inca de copil catre tine:
Draga Mos Nicolae ,
Patrunde in inimile celor care iti trimit ruga si le lumineaza calea.Le lumineaza mintea.Le trimite in ghetute cadoul de a sta mereu in ele cu picioarele pe pamant.Nu ii indeparta de la credinta cea vie in tine si fa-ma sa am curajul si determinarea sa iubesc pe aproapele meu .Asterne iubirea peste tot globul . In aceste zile de criza , de indoiala si de amaraciune mai pune te rog langa ghetute darul impacarii,darul iubirii, darul cumpatarii, darul copilariei .
Vino moshule la nenea pe care l-am vazut in drum spre cinema si care saracia l-a condus probabil sa uite ca astazi vei veni. Ajuta pe babuta de la colt de la shaormarie cu putina caldura sufleteasca .In genunchi trimit ruga mea catre tine spre a-i darui persoanei care a fost la randul ei ajutorul moshului pentru acea babuta lumina in suflet , suflul caldurii interioare ,iubire si ocrotire in aceasta lume mult prea dezordonata .Iubeste acea persoana si nu o lasa sa sufere si sa se piarda in apele tulburi ale vietii ce se iveste la orizont.
Platestele te rog cu un sentiment de iubire de intelegere si de bunatate pe cei care te-au ajutat sa imi indeplinesti dorintele si vie ca ghetutele celor care 20 de ani au fost alaturi de mine sa fie pline de iubirea mea neintrerupta si neconditionata.Le datorez totul . In ghetutele vietii mele ei mi-au pus cel mai de pret dar - m-au facut om si mi-au dat puterea sa nu dezamagesc .
Acum sa revenim si la doleantele mele.
Mosh Nicolae...As vrea ,daca se poate, sa-mi aduci o jucarie Action-Man ...si multe dulciuri.
Radu.
vineri, 5 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
