Foarte multa lume m-a intrebat de ce nu am mai scris pe blog. Va raspund prin 2 propozitii eliptice : lipsa de timp , lipsa de idei concrete. O sa imi insir in randurile urmatoare cateva din experiente si impresii legate de orasul Bucuresti.Scriu despre Bucuresti pentru ca mi-a ramas intiparit pe foitele gandirii si pentru ca vad in el o sursa de inspiratie sentimentala , materiala , profesionala,educationala si fost nu in ultimul rand culturala.De ce imi place Bucurestiul? Totul a fost declansat de prima intalnire cu orasul.Evident Tg-Jiu, dimineata ,frig si tata la volan...ca de obicei trecem prin Vilcea (ridic picioarele sa nu ma ud cand trecem peste Olt) , Pitesti si autostrada.
Primul lucru care mi-a ramas in suflet este...nu cred ca o sa ghiciti ... indicatorul mare de la intrare in Bucuresti.Autostrada se sfarsea coborand in orasul iubit.De atunci de fiecare data cand ajung in Bucuresti raman impresionat ca un copil mic de acel indicator .Asa sunt eu..imi place sa pun la suflet si sa fac din lucruri mici obiectul unei nostalgii pe termen lung...ca deh bucuria vine din lucruri marunte . E! Si de atunci de fiecare data cand patrund spre aglomeratia citadina observ fiecare lucru...deoarece sunt milioane de fapte,locuri,edificii care imi starnesc interesul si bucuria.De fapt nu sunt milioane ..sunt TOATE .
Am luat o pauza pentru a reflecta la amintiri.Amintiri ce nu vor fi scrise aici pentru ca nu cred ca ar interesa pe cineva si..sa fiu sincer nu ar contura imaginea proprie ...sentimentul propriu ...pasiunea proprie pentru UN lucru atat de marunt si abstract ...pentru notiunea de ORAS.
Scopul postarii este acela de a va starni interesul pentru a va bucura de lucruri mici nesemnificative si cu care aveti o intalnire profunda unica si irepetabila .O intalnire "sub teiul Eminescian".
Moticul pentru care a fost posibila calatoria spre Bucuresti a fost unul strict profesional.Parintii aveau treaba in interes de serviciu.Cativa idoli pentru mine au fost in ziua aceea (nu-mi aduc bine aminte dar cred ca a fost o zi cu soare auriu...o zi in care ingerii erau printre oameni ...erau in orice lucru care m-a impresionat) Casa Poporului - o contructie incredibila ...gigantica...capodopera arhitectonica . Alte lucruri au fost :metroul , Bulevardul Magheru , magazinul Unirea, Piata Amzei ; aceste locatii au fost bifate mereu in jurnalele viitoare de calatorie pana sa ajung "flotant" in Bucuresti .Nu stiu daca a fost pentru ca imi era frica de a cunoaste altceva din acest imens oras sau pentru ca am fost conservator si am dorit sa revin tot timpul la lucrurile care mi-au placut de la bun inceput.
Am lasat la sfarsit Libraria Carturesti pentru a vorbi mai mult despre acest loc in care se imbina toate ramurile culturii : film,carte,pictura,teatru si ...CEAI.
Adaug ceaiul la clasa "cultura" pentru ca ,in opinia mea...din orice lucru care iti place si pe care il dichisesti atat de mult incat sa-ti faci un obicei placut sa-i contruiesti un altar si sa aduci ofrande -fie ele si o lingurita de gem de trandafir - se poate materializa o arta si, la fel ca marile ramuri ale artei , pe masura ce o finisezi devine din ce in ce mai apreciata. Astfel pentru mine exista arta ceaiului (arta pe care cred cu toata convingerea -fara sa fac vreo reclama- ca cei care au fondat aceasta librarie-ceainarie au ajuns sa o desavarseasca) precum si alte arte ale caror nume nu le dau din urmatorul considerent : un viciu poata supara anumiti oameni .. ii poate deranja si amplifica prejudecati...dar pentru unii inseamna pura arta ...:)
Astfel am intrat in librarie...miros de ceai combinat cu miros de carti ..perfect..ne punem la o masa cu scaune joase cu spatar mic toate de un lemn visiniu inchis...
Un salon creat parca pentru a-ti induce o stare de reverie din care cu greu mai poti iesi.Muzica in surdina...o muzica ce se apropia de stilul lounge sau jazz sau lounge sau instrumentala sau...nu asta e important .De fapt , daca am considera generatorii incaperii care dau dependenta si care te chemaa mereu la ea chiar in clipa cand ai parasit-o...si i-am lua separat nu ar avea nicio valoare .S-ar anula.Astfel generatorii sunt ceaiul,mirosul,muzica,oamenii,meniul de ceaiuri,gemul de trandafir,paharelel de ceai,tablourile,arhitectura. Combinati dau o reactie IREVERSIBILA cu o degajare de caldura sufleteasca apropiata de doza letala.Nu-mi doresc sa scriu un roman cu cuvinte filozofice , nelogica sau siropoase ..dar ceaiul de scortisoara pe care l-am baut cu tata si cu mama mi-a vindecat de toata ranile si mi-a dat putere sa revin de fiecare data cand am ocazia in acel loc ..mi-a deshis mintea spre largi si noi orizonturi m-a facut nemuritor...m-am cufundat de tot in cana cu ceai indulcit cu miere :)
Mai multe nu-mi vin a zice...decat : Poftiti la un ceai bun si la o tigare buna (hai ca m-am dat de gol) :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu