joi, 30 octombrie 2008

call my name and i`ll be there


No-one can hear the things i whisper
no-one but you can hear the sound of my soul
don't run away from me, I need you
I'm gonna follow you, wherever you go

Get up stand up,
open your eyes,
take me to the limit,
never let me go,
don't cry, don't lie,
open your mind,
come and take me over,
make me feel alright

I feel it fade at night, the sunset,
two moons softly, slowly into the sea
you are the stars on my, horizon
and you are always where, i need you to be

Get up stand up,
open your eyes,
take me to the limit,
never let me go,
don't cry, don't lie,
open your mind,
come and take me over,
make me feel alright

Get up stand up,
open your eyes,
take me to the limit,
never let me go,
don't cry, don't lie,
open your mind,
come and take me over,
make me feel alright

stay with me forever
call my name and I'll be there
follow me wherever i will fly

Get up stand up,
open your eyes,
take me to the limit,
never let me go,
don't cry, don't lie,
open your mind,
come and take me over,
make me feel alright

Get up stand up,
open your eyes,
take me to the limit,
never let me go,
don't cry, don't lie,
open your mind,
come and take me over,
make me feel alright


http://www.youtube.com/watch?v=wGZKcSU7qHU

miercuri, 29 octombrie 2008

zi de miercuri...


Oare miercuri a desavarsit Michelangelo faimoasa sa opera de arta Pieta? Parerea mea e ca nu a desavarsit-o...daca traia si astazi tot s-ar mai fi uitat la ea si ar fi considerat ca mai trebuie slefuit intr-un loc, ca mai trebuie un ciocan un suflu pentru a indeparta si cele mai fine particule care nu au ce cauta pe aceasta opera sculpturala.
Am avut sansa si onoarea sa vad in realitate opera.Parintii au fost principalii vinovati pentru aceasta minunata realizare.
E perfecta.
Dar perfecta pentru noi nu si pentru creator.Am ajuns la concluzia ca pe om nu il multumeste nimic nici daca acel nimic intruchipeaza perfectiunea...el este mereu in cautare de acel ciocan reparator care sa ciopleasca perfectiunea din perfectiune.Nu vedem ce ne inconjoara pentru ca va spun tot ce ne inconjoara este perfectiunea creatiei...este desavarsirea lui Dumnezeu.
Michelangolo l-a cautat pe Dumnezeu ...l-a gasit ...l-a reprezentat ...l-a pictat, l-a desavarsit (de parca Dumnezeu are nevoie de desavarsire...) .Ideea e ca nu se poate stabili un moment fixat cand Michelangelo a zis "ASTA ESTE PERFECTIUNEA" .NU. El a cautat mai mult .DE CE? Pentru ca ratiunea umana a fost decazuta din dreptul de a constientiza ce e perfect si ce nu .
BUN.Daca , cu multi ani in urma, am constientizat ce e bine si ce e rau ...EXACT in acel moment am cedat cel mai de pret dar. Si acel dar nu a fost viata vesnica...ci rationarea perfectului ...supremului...infinitului...De atunci il tot cautam in obiecte.. in proprii inventii ..in propriile ganduri ...in aceasta continua cautare de a stabili granitele gandirii...si cel mai dureros atunci cand cautam perfectiunea in persoane....Probabil ca spre sfarsitul sculpturii...obosit cu ochii daramati si izolat de restul lumii in atelierul lui era o zi de vineri. Si in acea zi de vineri a dorit geniul sa se intreaca pe sine . Dar a considerat ca nu paote fi perfect ..mai trebuia adjustat ...
Zilele au trecut si a venit miercuri...miercuri a avut de ales intre a accepta ca numai Dumnezeu este perfect si nimic fara El nu poate fi vreodata si...sa se considere chiar el un Dumnezeu .
Trasand paralela temporala in era noastra vedem ca omul nu a mai cautat sa ciopleasca sa picteze sa descopere frumosul.DE CE? DE CE nu se face o Pieta mai complexa mai frumoasa care sa dea uitarii pe cea de mai sus? DE CE ? Va spun eu : pentru ca omenirea a uitat sa caute frumosul in inima , in sine si in propriile valori ...si omenirea in general a uitat sa iubeasca..toti am decazut din timp ....

luni, 27 octombrie 2008

timp...mai lasa-mi timp sa-ti spun ceva

Timpul-dusman sau prieten? Indiferent de parerea fiecaruia acesta trece...nu sta in loc...atunci de ce sa pierdem vremea.De ce sa stam in casa pe o vreme cu un soare caramiziu care scalda frunzele galbene ale copacilor in lumina sa.Ador bucurestiul.Am iesit din camin sa cumpar cate ceva de la magazinul din colt cand am ramas ancorat in atemporal.Timpul care face tramvaiul jegos sa scrasneasca si sa sune din clopotel cand trece prin fata ta ...timpul care face masinile sa se indrepte incet incet spre locul numit "casa" timpul care mobilizeaza oamenii sa-sai faca griji care ii face sa se transforme in animale in aceasta jungla sociala...ACEST timp s-a oprit pentru mine...sau poate pentru ca vorbeam cu o persoana draga la telefon...in fine nu stiu ce s-a intamplat dar a fost magie.Vorbeam de timp...L-am invins.Dar a fost doar o batalie si nu stiu de ce cred ca nu o sa castig razboiul:(
Simt ca m-am abatut de la ceea ce vroiam sa zic aici.Asa ca incerc sa vorbesc despre senzatiile declansate de aceasta unda de fotoni cu un colorit asa special.Zgomotul orasului m-a impins sa imi imaginez tot felul de plimbari prin tot felul de parcuri pierdute sau aflate intr-o zi de toamna.Cum imi imaginam mai demult o plimbare in parc...cu frunze acoperindu-ma cu mirosul toamnei tarzii ...cu elevi iesiti de la scoala tipand ,incepanad sa guste viata sa se ia la tranta cu timpul(pentru ei timpul nu si-a strans ostirea de griji si de insuccese ...nici macar de succese si fericiri) caci nu prea poti sa refuzi o asa sarbatoare a naturii ,o invitatie la opera viselor , cu perechi de porumbei umanizati ascunzandu-se si contribuind la concentratia vaporilor de dragoste (caci sa fim seriosi ...lumea si indeosebi frumosul reprezinta o solutie de dragoste in care concentratia de dragoste depaseste limitele dozei letale pentru suflete...) plus ca veteranii timpului se fac vazuti carand smocuri de frunze de colorite diferite tinandu-se de mainile tremurande ...tinandu-se strans . Mi-ar fi placut sa evadez in aceasta plimbare utopica dar din pacate a fost un film in care regizorul a fost ratiunea mea si actorii fictivi...
Mi-e dor de zilele de toamna cu copacii goi cu curtea scolii plina cu haine putin mai groase si cu un partener de conversatie cu un aliat care sa zica STOP! TIMP NU MAI EXISTI!...si totusi timpul se enerveaza si apune soarele iar noi mergem la culcare cu gandul ca ne vom vedea cand limbile ceasului se vor apropia de 12...