vineri, 5 decembrie 2008
Rugaciune :)
Nedorind sa fragmentez rugaciunea as dori sa insuflu putin starea spirituala de rugaciune...acea stare intima si de neconditionata iubre catre Dumnezeu care este indrumatorul Sfantului Nicolae , Cel care a daruit ratiunea cea buna si sufletul cel plin de iubre.
Am venit acum de la film .E tarziu .Mult prea tarziu. Ei bine stateram si ma gandeam la ce zi e astazi si la cum o traiesc oamenii . Nu stiu altii cum sunt...dar eu cand ma gandesc la mirosul de portocale ,mirosul de crama de ghetute, mirosul de zapada, si pe mama atarnand la cuptor motocei de caldura sufleteasca ,iar tata misterios facand pe moshul parca nu ma dau dus din caminul meu natal.
Era frumos atunci . Ma trezeam dimineata si asteptam cu nerabdare sa vina moshul Nicolae (era cred singura zi din an cand stateam ore sa imi spal ghetutele si sa le lustruiesc ca sa fie gata gata pentru a primi cadouri) . ERa acea credinta vie si de necontestat in sufletele noastre. Credeam cu fiecare por in dorinta scrisa pe foaie , credeam in noi -eram fericiti.
M-am uitat acum nu mai e acea sclipire ,nu ami e acea asteptare .MOshul vine la MacD...de ce ? De ce nu vine moshul in ghetute..tin minte..pervazul din bucatarie cu ghetele de iarna (sa fie mai incapatoare) pline .Dar nu pline de dulciuri sau cadouri.Ci pline de speranta ,de fericire ,de siguranta ,de iubire ,de credinta ,de fericire.Se schimba generatiile si am impresia ca scriu cu lacrimi grele care cad pe litere de tastatura ca sa scrie aceste amintiri risipite acum catre toti cei nostalgici ...catre cei care asta seara si-au pus ghetutele la usa,pe pervaz,sau in hol.Sa va zic ceva cu mana pe inima,cu ochii umezi si cu cel mai profund regret.
ASTAZI a fost primul an in care nu am gasit nimic in ghetute :( :( :(. Dar moshul nu mai vine la cei ca mine .Am imbatranit .M-am maturizat. Moshule aici incep rugaciunea mea din sufletul inca de copil catre tine:
Draga Mos Nicolae ,
Patrunde in inimile celor care iti trimit ruga si le lumineaza calea.Le lumineaza mintea.Le trimite in ghetute cadoul de a sta mereu in ele cu picioarele pe pamant.Nu ii indeparta de la credinta cea vie in tine si fa-ma sa am curajul si determinarea sa iubesc pe aproapele meu .Asterne iubirea peste tot globul . In aceste zile de criza , de indoiala si de amaraciune mai pune te rog langa ghetute darul impacarii,darul iubirii, darul cumpatarii, darul copilariei .
Vino moshule la nenea pe care l-am vazut in drum spre cinema si care saracia l-a condus probabil sa uite ca astazi vei veni. Ajuta pe babuta de la colt de la shaormarie cu putina caldura sufleteasca .In genunchi trimit ruga mea catre tine spre a-i darui persoanei care a fost la randul ei ajutorul moshului pentru acea babuta lumina in suflet , suflul caldurii interioare ,iubire si ocrotire in aceasta lume mult prea dezordonata .Iubeste acea persoana si nu o lasa sa sufere si sa se piarda in apele tulburi ale vietii ce se iveste la orizont.
Platestele te rog cu un sentiment de iubire de intelegere si de bunatate pe cei care te-au ajutat sa imi indeplinesti dorintele si vie ca ghetutele celor care 20 de ani au fost alaturi de mine sa fie pline de iubirea mea neintrerupta si neconditionata.Le datorez totul . In ghetutele vietii mele ei mi-au pus cel mai de pret dar - m-au facut om si mi-au dat puterea sa nu dezamagesc .
Acum sa revenim si la doleantele mele.
Mosh Nicolae...As vrea ,daca se poate, sa-mi aduci o jucarie Action-Man ...si multe dulciuri.
Radu.
miercuri, 19 noiembrie 2008
Va invit la un ceai...

Foarte multa lume m-a intrebat de ce nu am mai scris pe blog. Va raspund prin 2 propozitii eliptice : lipsa de timp , lipsa de idei concrete. O sa imi insir in randurile urmatoare cateva din experiente si impresii legate de orasul Bucuresti.Scriu despre Bucuresti pentru ca mi-a ramas intiparit pe foitele gandirii si pentru ca vad in el o sursa de inspiratie sentimentala , materiala , profesionala,educationala si fost nu in ultimul rand culturala.De ce imi place Bucurestiul? Totul a fost declansat de prima intalnire cu orasul.Evident Tg-Jiu, dimineata ,frig si tata la volan...ca de obicei trecem prin Vilcea (ridic picioarele sa nu ma ud cand trecem peste Olt) , Pitesti si autostrada.
Primul lucru care mi-a ramas in suflet este...nu cred ca o sa ghiciti ... indicatorul mare de la intrare in Bucuresti.Autostrada se sfarsea coborand in orasul iubit.De atunci de fiecare data cand ajung in Bucuresti raman impresionat ca un copil mic de acel indicator .Asa sunt eu..imi place sa pun la suflet si sa fac din lucruri mici obiectul unei nostalgii pe termen lung...ca deh bucuria vine din lucruri marunte . E! Si de atunci de fiecare data cand patrund spre aglomeratia citadina observ fiecare lucru...deoarece sunt milioane de fapte,locuri,edificii care imi starnesc interesul si bucuria.De fapt nu sunt milioane ..sunt TOATE .
Am luat o pauza pentru a reflecta la amintiri.Amintiri ce nu vor fi scrise aici pentru ca nu cred ca ar interesa pe cineva si..sa fiu sincer nu ar contura imaginea proprie ...sentimentul propriu ...pasiunea proprie pentru UN lucru atat de marunt si abstract ...pentru notiunea de ORAS.
Scopul postarii este acela de a va starni interesul pentru a va bucura de lucruri mici nesemnificative si cu care aveti o intalnire profunda unica si irepetabila .O intalnire "sub teiul Eminescian".
Moticul pentru care a fost posibila calatoria spre Bucuresti a fost unul strict profesional.Parintii aveau treaba in interes de serviciu.Cativa idoli pentru mine au fost in ziua aceea (nu-mi aduc bine aminte dar cred ca a fost o zi cu soare auriu...o zi in care ingerii erau printre oameni ...erau in orice lucru care m-a impresionat) Casa Poporului - o contructie incredibila ...gigantica...capodopera arhitectonica . Alte lucruri au fost :metroul , Bulevardul Magheru , magazinul Unirea, Piata Amzei ; aceste locatii au fost bifate mereu in jurnalele viitoare de calatorie pana sa ajung "flotant" in Bucuresti .Nu stiu daca a fost pentru ca imi era frica de a cunoaste altceva din acest imens oras sau pentru ca am fost conservator si am dorit sa revin tot timpul la lucrurile care mi-au placut de la bun inceput.
Am lasat la sfarsit Libraria Carturesti pentru a vorbi mai mult despre acest loc in care se imbina toate ramurile culturii : film,carte,pictura,teatru si ...CEAI.
Adaug ceaiul la clasa "cultura" pentru ca ,in opinia mea...din orice lucru care iti place si pe care il dichisesti atat de mult incat sa-ti faci un obicei placut sa-i contruiesti un altar si sa aduci ofrande -fie ele si o lingurita de gem de trandafir - se poate materializa o arta si, la fel ca marile ramuri ale artei , pe masura ce o finisezi devine din ce in ce mai apreciata. Astfel pentru mine exista arta ceaiului (arta pe care cred cu toata convingerea -fara sa fac vreo reclama- ca cei care au fondat aceasta librarie-ceainarie au ajuns sa o desavarseasca) precum si alte arte ale caror nume nu le dau din urmatorul considerent : un viciu poata supara anumiti oameni .. ii poate deranja si amplifica prejudecati...dar pentru unii inseamna pura arta ...:)
Astfel am intrat in librarie...miros de ceai combinat cu miros de carti ..perfect..ne punem la o masa cu scaune joase cu spatar mic toate de un lemn visiniu inchis...
Un salon creat parca pentru a-ti induce o stare de reverie din care cu greu mai poti iesi.Muzica in surdina...o muzica ce se apropia de stilul lounge sau jazz sau lounge sau instrumentala sau...nu asta e important .De fapt , daca am considera generatorii incaperii care dau dependenta si care te chemaa mereu la ea chiar in clipa cand ai parasit-o...si i-am lua separat nu ar avea nicio valoare .S-ar anula.Astfel generatorii sunt ceaiul,mirosul,muzica,oamenii,meniul de ceaiuri,gemul de trandafir,paharelel de ceai,tablourile,arhitectura. Combinati dau o reactie IREVERSIBILA cu o degajare de caldura sufleteasca apropiata de doza letala.Nu-mi doresc sa scriu un roman cu cuvinte filozofice , nelogica sau siropoase ..dar ceaiul de scortisoara pe care l-am baut cu tata si cu mama mi-a vindecat de toata ranile si mi-a dat putere sa revin de fiecare data cand am ocazia in acel loc ..mi-a deshis mintea spre largi si noi orizonturi m-a facut nemuritor...m-am cufundat de tot in cana cu ceai indulcit cu miere :)
Mai multe nu-mi vin a zice...decat : Poftiti la un ceai bun si la o tigare buna (hai ca m-am dat de gol) :P
marți, 4 noiembrie 2008
Alegeri
Sa scriu iarasi despre nemurirea sufletului...despre prietenie...despre sentimente...totusi sa revenim la realitatea care ne macina zi de zi si sufletul si prieteniile si sentimentele.
Noaptea aceasta au loc alegerile in Statele Unite ale Americii.Ceva special ? Sa incepem cu o mica introducere in istoria acestui "american dream".
Se zice ca in lipsa de ocupatie masonii englezi s-au gandit asa : hai sa incercam un experiment-hai sa cream o lume perfecta cu reguli perfecte care sa atraga in timp o plenitudine de valori , de minti stralucite si sa prospere pentru a deveni un principal actor politic , economic , cultural.Si astfel avand la dispozitie un spatiu in care civilizatiile anterioare au fost uitate si un timp favorabil pentru a scrie un document atat de simplu dar atat de esential pentru a pune bazele unei lumi utopice-Constitutia Statelor Unite ale Americii- masonii au creat libertatea , "pamantul fagaduintei" al zilelor noastre.Pe scurt America este America nu pentru ca Amerigo Vespucci s-a ciocnit din greseala cu barca de un pamant necunoscut .Nu! CE TEORII ALE CONSPIRATIEI ??? Ele nu exista. Insa exista sinonimul America.
S-a creat astfel un stat care prin politica sa a adus cam cele mai stralucite minti din lume laolalta pentru a se dezvolta cat mai mult si a ajunge o PUTERE.Dar exista si o vorba :cine are informatia are puterea.Ei bine informatia a venit din partea acestor "masoni".
Am temrinat cu istoria ca deja am inceput sa vorbesc despre lucruri pe care nu le gasesti intr-un manual alternativ de acest gen.De fapt nu exista ISTORIE...sau cel putin nu exista istoria pe care noi o stim azi ....am fost asa de mult manipulati si mintiti incat ne-am creat un trecut fraudulos.Dar asta intr-o post viitor v-a fi dezbatuta mai pe larg...
Sa revenim.Poate ca este un lucru banal dar America voteaza.Si? Si ideea este ca vom afla cine ne va conduce pe mine ,pe tine ,pe cel de langa tine timp de 4 ani de zile.Vom afla cine va porni posibile razboaie , cine va avea in mana soarta omenirii ,viata noastra si banii nostrii. Ce sa mai incoa si incolo.Omu asta va avea puterea sa faca ce vrea cu noi.Va avea puterea sa ne faca mai fericiti (poate sa vina la Bucuresti si sa iasa iar un curcubeu iar prostimea sa fie fericita-e si asta un motiv de bucurie) sau poate sa ne faca mai bogati pentru o zi. Ati vazut ce bogati neam simtit toti cand statul american a imprumutat celebra banca AIG Life??? Ati vazut ce bogati ne-am simtit cand euro a trecut de la 3.9 -> 3.6 ??? Nu ma pricep la economie! Nu ma pricep la politica! Dar simt. :)
Poate ca zic prostii , poate ca inventez , poate ca va uitati la acest post si nu vedeti nimic special ,original,cult,provocator,captivant dar incerc totusi sa apelez la ideea de simtamant ,la ideea de a rationa.NU MAI FITI PROSTI! REALITATEA este in tine omule! Singura realitate este ca suntem oameni ! Realitatea este ca Dumnezeu este UNUL ! Restul e minciuna...sau dupa cum suna si titlul unui film romanesc mai putin cunoscut "Restul e tacere". Realitatea este ca omul care va fi ales maine ( si ma credeti ca nu vreau sa vorbesc de cei doi candidati..a avut timp presa sa faca asta si probabil ca v0ati facut si dumneavoastra o parere -IMPUSA ce-i drept pentru ca sunteti manipulati de presa ) nu este altceva decat cel mai puternic om in viata .
Dumnezeu sa ne ajute! God bless America!
duminică, 2 noiembrie 2008
Protest


Hoinarind dupa o bodega in care se bea o bere buna dar studenteasca (ieftina) ...pasii ne-au dus in centrul vechi al Bucurestiului...mai exact centrul istoric. MAI EXACT...zona Lipscani si Valea Regilor.Pentru cine nu a ajuns acolo recomand urmatorul lucru : aruncati o privire de ansamblu apoi inchideti ochii si urmati urmatorul procedeu rational pastrati formele ,arhitectura si completati cu trasuri , tramvaie trase de cai , doamne si domni eleganti imbracati de promenada,tutungeria de unde se aprovizionau cei ce faceau din fumat un obicei elegant ...un ritual aristocratic pe care in zilele noastre nu il mai vedem.
Umbrelute de dantela,monoclu,joben,baston,corsete largi ,parfumuri frantuzesti,Johnny Raducanu ... cantonete ce sa mai v-ati prins -am aterizat in Micul Paris..ce frumos trebuia sa fie atunci :( ..chiar si zonele de mahala unde se strangeau cei mai putin "aristocrati" si sorbeau un pahar de vorba pana cand birjarul pocnea biciul spre casele fiecaruia.
NU!!!!!!!!! NU am zis sa deschideti ochii ..DAR acum daca tot ati incalcat aceasta rugaminte observati putin ce este in jur: o arhitectura superba, maiestuoasa care isi face intrarea de dupa peretii scorojiti care stau sa cada...magazine de anticariat vechi, daramate sau in curs de demolare , bodegi moderne in care mai auzi din cand in cand un Armin van Buuren-In and out of love , si alta muzica mai neconventionala pentru ce istorie DOARME sub peretii acelor cladiri.
DA !!! Ati observat si boschetarii ,schelele ,gropile din pamant ,santierele,copii emo, bombe care sunt intesate de tineri care cred ca Micul Paris este un loc unde bei vodka la kilometru ieftina.
S-a tot discutat pe aceasta tema in presa de foare multi ani dar cine sa sa implice . M-am gandit care ar putea fi miza politica si financiara din zona.Proprietarii? Dar de ce nu fac ei nimic ? Statul ? Stiti ceva statul A SUPT bani de la parintii mei dar nu i-a intrebat niciodata :Doamna ,Domnule putem sa va luam x% din banii pe care i-ati obtinut cu truda pentru ca in cativa ani copilul dumneavoastra sa ajunga pe y octombrie anul cutare si sa fie cu adevarat patruns de istorie de traditia locului ? Nu ne-au intrebat ma nimic ? Ne-au supt !
Domnule Cutare Xulescu ...ai fost raspunzator de zona? Ne-ai supt banii ? BUUUN !!! Transmit un neortodox se ne sugeti si altceva pentru ura si deziluzia pe care a trebuit sa o suport cand am ajuns pe aceste meleaguri. O generatie de cultura a Romaniei ..si poate cea mai valoroasa a pus cate o bucatica de suflet in acel loc si ma asteptam sa mi se umple sufletul de bucaticile lor puse la comun.Dar nu s-a intamplat !
Ca o concluzie : merita din plin sa ajungeti acolo..macar sa beti un ceai si sa fumati in liniste o narghilea si sa lasati si voi o bucatica din sufletul vostru acolo "daca v-au placut bufonii"
joi, 30 octombrie 2008
call my name and i`ll be there

No-one can hear the things i whisper
no-one but you can hear the sound of my soul
don't run away from me, I need you
I'm gonna follow you, wherever you go
Get up stand up,
open your eyes,
take me to the limit,
never let me go,
don't cry, don't lie,
open your mind,
come and take me over,
make me feel alright
I feel it fade at night, the sunset,
two moons softly, slowly into the sea
you are the stars on my, horizon
and you are always where, i need you to be
Get up stand up,
open your eyes,
take me to the limit,
never let me go,
don't cry, don't lie,
open your mind,
come and take me over,
make me feel alright
Get up stand up,
open your eyes,
take me to the limit,
never let me go,
don't cry, don't lie,
open your mind,
come and take me over,
make me feel alright
stay with me forever
call my name and I'll be there
follow me wherever i will fly
Get up stand up,
open your eyes,
take me to the limit,
never let me go,
don't cry, don't lie,
open your mind,
come and take me over,
make me feel alright
Get up stand up,
open your eyes,
take me to the limit,
never let me go,
don't cry, don't lie,
open your mind,
come and take me over,
make me feel alright
http://www.youtube.com/watch?v=wGZKcSU7qHU
miercuri, 29 octombrie 2008
zi de miercuri...

Oare miercuri a desavarsit Michelangelo faimoasa sa opera de arta Pieta? Parerea mea e ca nu a desavarsit-o...daca traia si astazi tot s-ar mai fi uitat la ea si ar fi considerat ca mai trebuie slefuit intr-un loc, ca mai trebuie un ciocan un suflu pentru a indeparta si cele mai fine particule care nu au ce cauta pe aceasta opera sculpturala.
Am avut sansa si onoarea sa vad in realitate opera.Parintii au fost principalii vinovati pentru aceasta minunata realizare.
E perfecta.
Dar perfecta pentru noi nu si pentru creator.Am ajuns la concluzia ca pe om nu il multumeste nimic nici daca acel nimic intruchipeaza perfectiunea...el este mereu in cautare de acel ciocan reparator care sa ciopleasca perfectiunea din perfectiune.Nu vedem ce ne inconjoara pentru ca va spun tot ce ne inconjoara este perfectiunea creatiei...este desavarsirea lui Dumnezeu.
Michelangolo l-a cautat pe Dumnezeu ...l-a gasit ...l-a reprezentat ...l-a pictat, l-a desavarsit (de parca Dumnezeu are nevoie de desavarsire...) .Ideea e ca nu se poate stabili un moment fixat cand Michelangelo a zis "ASTA ESTE PERFECTIUNEA" .NU. El a cautat mai mult .DE CE? Pentru ca ratiunea umana a fost decazuta din dreptul de a constientiza ce e perfect si ce nu .
BUN.Daca , cu multi ani in urma, am constientizat ce e bine si ce e rau ...EXACT in acel moment am cedat cel mai de pret dar. Si acel dar nu a fost viata vesnica...ci rationarea perfectului ...supremului...infinitului...De atunci il tot cautam in obiecte.. in proprii inventii ..in propriile ganduri ...in aceasta continua cautare de a stabili granitele gandirii...si cel mai dureros atunci cand cautam perfectiunea in persoane....Probabil ca spre sfarsitul sculpturii...obosit cu ochii daramati si izolat de restul lumii in atelierul lui era o zi de vineri. Si in acea zi de vineri a dorit geniul sa se intreaca pe sine . Dar a considerat ca nu paote fi perfect ..mai trebuia adjustat ...
Zilele au trecut si a venit miercuri...miercuri a avut de ales intre a accepta ca numai Dumnezeu este perfect si nimic fara El nu poate fi vreodata si...sa se considere chiar el un Dumnezeu .
Trasand paralela temporala in era noastra vedem ca omul nu a mai cautat sa ciopleasca sa picteze sa descopere frumosul.DE CE? DE CE nu se face o Pieta mai complexa mai frumoasa care sa dea uitarii pe cea de mai sus? DE CE ? Va spun eu : pentru ca omenirea a uitat sa caute frumosul in inima , in sine si in propriile valori ...si omenirea in general a uitat sa iubeasca..toti am decazut din timp ....
luni, 27 octombrie 2008
timp...mai lasa-mi timp sa-ti spun ceva
Timpul-dusman sau prieten? Indiferent de parerea fiecaruia acesta trece...nu sta in loc...atunci de ce sa pierdem vremea.De ce sa stam in casa pe o vreme cu un soare caramiziu care scalda frunzele galbene ale copacilor in lumina sa.Ador bucurestiul.Am iesit din camin sa cumpar cate ceva de la magazinul din colt cand am ramas ancorat in atemporal.Timpul care face tramvaiul jegos sa scrasneasca si sa sune din clopotel cand trece prin fata ta ...timpul care face masinile sa se indrepte incet incet spre locul numit "casa" timpul care mobilizeaza oamenii sa-sai faca griji care ii face sa se transforme in animale in aceasta jungla sociala...ACEST timp s-a oprit pentru mine...sau poate pentru ca vorbeam cu o persoana draga la telefon...in fine nu stiu ce s-a intamplat dar a fost magie.Vorbeam de timp...L-am invins.Dar a fost doar o batalie si nu stiu de ce cred ca nu o sa castig razboiul:(Simt ca m-am abatut de la ceea ce vroiam sa zic aici.Asa ca incerc sa vorbesc despre senzatiile declansate de aceasta unda de fotoni cu un colorit asa special.Zgomotul orasului m-a impins sa imi imaginez tot felul de plimbari prin tot felul de parcuri pierdute sau aflate intr-o zi de toamna.Cum imi imaginam mai demult o plimbare in parc...cu frunze acoperindu-ma cu mirosul toamnei tarzii ...cu elevi iesiti de la scoala tipand ,incepanad sa guste viata sa se ia la tranta cu timpul(pentru ei timpul nu si-a strans ostirea de griji si de insuccese ...nici macar de succese si fericiri) caci nu prea poti sa refuzi o asa sarbatoare a naturii ,o invitatie la opera viselor , cu perechi de porumbei umanizati ascunzandu-se si contribuind la concentratia vaporilor de dragoste (caci sa fim seriosi ...lumea si indeosebi frumosul reprezinta o solutie de dragoste in care concentratia de dragoste depaseste limitele dozei letale pentru suflete...) plus ca veteranii timpului se fac vazuti carand smocuri de frunze de colorite diferite tinandu-se de mainile tremurande ...tinandu-se strans . Mi-ar fi placut sa evadez in aceasta plimbare utopica dar din pacate a fost un film in care regizorul a fost ratiunea mea si actorii fictivi...
Mi-e dor de zilele de toamna cu copacii goi cu curtea scolii plina cu haine putin mai groase si cu un partener de conversatie cu un aliat care sa zica STOP! TIMP NU MAI EXISTI!...si totusi timpul se enerveaza si apune soarele iar noi mergem la culcare cu gandul ca ne vom vedea cand limbile ceasului se vor apropia de 12...
